TAG : The very inspiring blogger award

Nunta Silviu si Ruxandra (44)

Foto: Lucian Bursuc

Draga mea Anita Giorgiana Horvath m-a provocat la un altfel de „Bucket challange” :

Ar trebui sa spun acum 7 lucruri despre mine si sa nominalizez si eu la randul meu alte 15 bloggerite care sa faca acest lucru. Insa cum eu nu am timp niciodata sa intru nici macar pe blogul meu, nu am timp nici sa citesc prea multe bloguri. Despre asta vorbim la final. Ar trebui in principiu sa va povestesc despre mine:

1. In ultimul timp m-am mai calmat…caci in urma cu cativa ani eram tare agitata. Inca imi place sa ies din anonimat, insa prin alte modalitati mai pasnice. Cei care ma cunosc stiu ca imi place sa glumesc si sa fiu in mijlocul evenimentelor 24/ 24.295610_438379252910358_1248560534_n

Nu m-as da inapoi de la nici o deghizare indiferent ce s-ar intampla pentru ca ma simt extrordinar de inspirata atunci cand incerc sa ma transform in altceva, altcineva. Sun in culmea fericirii cand vine vorba de provocari, de incercari neincercate:D de momente inedite. Imi place sa-i binedispun pe cei din jurul meu si trag mereu sperante ca o naiva ca daca ii respect si incerc sa fac totul bine si ei vor face acelasi lucru…looser me!

Nunta Silviu si Ruxandra (62)

Foto: Lucian Bursuc.

2. Iubesc animalele si pentru cei care ma cunosc asta nu e o surpriza. Bichonul din imagine imi este prieten fidel de 12 ani. De cand l-am cunoscut pe sotul meu si locuim impreuna m-a cam dat la o parte pentru ca il prefera pe el, insa ramane indiferent de situatie rasfatatul casei.

1426269_544175195664096_2095177336_n

De ceva timp a mai aparut un „copil” in familie care acum a crescut atat de tare ca nu ii mai poti tine decat labuta cu 2 maini. Samson. Plus un acvariu de 60 litri cu mai multe specii de pesti in el. In copilarie am avut: iepuri ca si animal de companie :D, soricei albi, raci, pesti, o sumedenie de vietati pe care i le aduceam mamei in casa si cu care o stresam non-stop. Clar pestii si cainii au un loc special in sufletul meu !

1899892_723633211051626_2316803226575580393_n

3.Desi pare ca sunt o fire puternica, ori de cate ori stiu ca urmeaza sa apar la tv am trac. Groaznic!!! Fotografia de mai sus este facuta inaintea unei emisiuni, si imi amintesc ca mi-a luat cam o ora sa ma machiez ( mai mult decat in ziua nuntii ) :)) pentru ca imi tremurau mainile. Am atatea lucruri de spus, as avea atatea ganduri de impartasit, imi trec atatea chestii prin cap ca parca ma blochez, si totusi, din fericire pentru mine, nu raman niciodata in direct fara cuvinte 😀 Probabil asta e una dintre putinele situatii in care ma simt pusa cumva in dificultate. Socializez cu oamenii de obicei, imi place sa mi fac prieteni noi, insa am senzatia ca ma exprim mult mai lejer in scris decat verbal atunci cand vine vorba de publicul larg. Imi e foarte simplu sa va scriu aici romane, sa va povestesc despre toate produsele, trairile, tampeniile mele…insa daca as filma asta, in loc sa scriu, nu stiu daca ar iesi la fel de bine.

15676_393206520760965_1715816423_n

4. Spun sigur despre mine ca sunt al naibii de ambitioasa! Nu a existat vreun lucru pe care sa mi-l propun si sa nu reusesc. Calea lunga e pana la motivul care sa ma determine sa fac ceva. Nu stiu daca are vreo legatura cu zodia, decada, etc, dar cred ca majoritatea femeilor Taur muta muntii din loc atunci cand simt ca sunt cu adevarat determinate. Cea mai mare dovada de pana acum in acest sens a fost cea de mai sus. Mi-am dorit foarte mult sa fac acest lucru ca sa-mi demonstrez mie ca pot in primul rand. Cu stigmatul in frunte am trait toata viata, asa ca nu mi-ar fi fost greu sa-mi continui existenta deranjanta pentru unii in acelasi fel. Mi se pusese inca din copilarie o eticheta perfida. Eram supraponderala si vai, se terminase lumea unora din cauza mea. Li se parea ca mananc triplu doar pentru ca sunt mai dezvoltata, ca nu ma misc sau ca nu respir, sau ca Dumnezeu stie nu sunt om intreg la minte doar pentru ca aveam niste kilograme in plus. A venit insa si vremea cand am decis sa slabesc. Motive? nu m-a determinat frustrarea ca sunt grasa si altele sunt slabe. Eram constienta sin copilarie ca urmeaza sa devin asa, si mi se parea inca de atunci mai grav sa fii prost decat gras, asadar m-am refugiat in carti.Consider ca o femeie frumoasa nu are trasaturi fizice standard. Cunosc atatia oameni frumosi exterior si putrezi pe dinauntru ca uneori imi vine sa vomit. E mult mai grav sa fii inclut, agramat, rautacios si parsiv decat sa fii supraponderal. Whatever! Mi-am propus sa slabesc, am scrasnit din dinti, am reusit si asta 🙂

10620530_720482581366689_7887419035665200368_n

Foto: Lucian Bursuc

5. Am momente cand nici eu nu ma inteleg. Spre ex. in fotografia de mai sus, este redat unul dintre cele mai emotionante momente din viata unei femei. Momentul cand se termina nunta, cand ti se ia voalul si incetezi sa mai fii „domnisoara mireasa” si intri in randul femeilor maritate „cu carpa in cap”. Mda, majoritatea fetelor plang. Stiti, isi iau ramas bun de la parinti, de la frati, surori, etc, e ceva firesc sa fie emotionate. Eu???? Am cantat cat m-au tinut plamanii, am strigat „Fa-ti nasa fina frumoasa ” mai tare decat cantareata in microfon, si daca ma credeti, nu ma asteptam sa traiesc momentul asta cu atata fericire. Am sfidat toate legile femeiesti, shame on me! Dar culmea, daca sotul meu vine sa-mi aduca o floare din gradina, plang de emotie. Desi nu mi plac prea tare florile…ma emotioneaza gesturile.

6. Detest oamenii prefacuti, murdari sufleteste, urati cu inima si interesati. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa constat ca am fost inconjurata de oameni care nu erau atat de sinceri, curati si buni precum credeam eu. Poate nici eu nu am fost dreapta intotdeauna, insa un lucru stiu sigur. Sunt genul de om care pune totul intr-o relatie, fie ea de prietenie, sau de iubire, sau ce-o fi, pana la proba contrarie. Toti oamenii care au trecut prin viata mea sub orice forma au beneficiat de prezumtia de nevinovatie la un bun inceput, dupa care conduita mea a fost doar o consecinta a faptelor lor care ma afectau in mod direct. I-am lasat pe fiecare in parte sa-mi demonstreze ca daca as putea crede ca sunt falsi ma insel….dar nu am crezut, si daca as fi crezut, nu ma inselam. Sunt oarecum dezamagita de ce am vazut de-a lungul timpului, de oamenii care incearca sa te calce in picioare, sa demonstreze cu orice pret stupid ca-s mai buni ca tine desi nu fac nimic cu viata lor…de oamenii care incearca sa te raneasca aratandu-ti subtil ( in mintea lor) ca alaturi de ei sunt alti falsi si tu nu. Sac sac…dar de fapt tu nu ai pierdut nimic, ci ai castigat linistea de a nu avea langa tine astfel de oameni.

In acelasi timp iubesc oamenii din viata mea care macar o data mi-au demonstrat ca sunt acolo. Iubesc oamenii care m-au tras de mana cand ma simteam obosita si vroiam sa ma asez, care nu m-au lasat sa poposesc spuneandu-mi ca incursiunea mea in aceasta viata nu este intamplatoare, nu este comuna, este povestea pe care eu o scriu cu penita secundelor pe care le traiesc, si ca trebuie sa fac cerneala sa fie speciala, daca vreau ca povestea sa aiba farmec. Imi iubesc familia si prietenii dragi si sinceri care m-au ajutat, care m-au inteles, care nu m-au blamat pentru ceea ce sunt.

Iubesc aerul, apa, soarele, culorile si iubesc sa-mi fac meseria. Imi iubesc sotul si vreau sa am candva si niste copii pe care sa-i iubesc. Vreau sa ofer cat de mult as putea daca o sa pot, daca o sa primeasca cei din jurul meu, pentru ca daca voi considera ca nu merita osteneala, nu voi avea cui sa ofer. Mi-as dori sa fiu un om special. Un om care sa care in spate un sac mare de tot de fapte bune. Un om care sa poata spune despre el peste 50 de ani ca nu a fost rau, ca nu si-a otravit sufletul, ca nu a dusmanit, ca nu a blestemat, ca nu a intors capul cand cineva a avut nevoie. Sa spun ca nu am trait in van 🙂

7.Nu vreau sa fiu un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extreordinar. Nu am ajuns sa fiu extraordinara, insa incerc sa-mi ocup timpul liber cu pictura, decoatiuni, desen, crosetat, tricotat, scris. Deci, cu alte cuvinte, incerc pe cat posibil sa las o marturie scrisa prin ceva care sa ramana ca am fost candva aici. Ca sunt, ca sper ca voi fi in viitor, un om care sa-si depaseasca limitele, barierele impuse de societate, de convingeri limitate, de temeri, de ” nu stiu” sau „nu pot” care de fapt preceda un „nu vreau”. Vreau! Vreau sa fac orice imi sta in putinta ca sa le smulg zambete oamenilor, vreau sa daruiesc cat pot de mult, sa pun capul pe perna seara si sa pot spune ca am facut ceva bun in ziua care a trecut.

Am epuizat cele 7 capitole despre mine.

Bloguri nu urmaresc pentru ca asa cum va spuneam, nu am timp. Singura pe care o urmaresc e cea care m-a si nominalizat, ador sa vad evolutia ei in fiecare saptamana, luna, an, si sa ii citesc gandurile scrise pe blog.

Cam atat!

Astept impresii, intrebari, nelamuriri 🙂

Va puup :*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: